|
Miercuri, 23 Decembrie 2009 18:59 |
 1. Majorarea salariilor şi pensiilor de către precedentul Guvern. Nimeni nu pune la îndoială necesitatea majorării salariilor şi pensiilor. Dar în condiţiile unei crize economice evidente şi a unui sistem de pensii nereformat şi care ameninţă să cadă începând cu 2011-2012, această decizie discalifică din punct de vedere profesional întregul bloc economic al guvernului Greceanîi.
2. „În oceanul crizei financiare globale, Moldova este o insulă de stabilitate”. Acesta a fost laitmotivul cu care guvernele Greceanîi au intrat în dubla campanie electorală din 2009. Guvernul „se făcea că plouă”, şi asta în timp ce, din cauza scăderii veniturilor bugetare, tăia cu 20% transferurile către bugetele locale, iar experţii economici guvernamentali, neguvernamentali şi externi atenţionau asupra necesităţii adoptării urgente a unui plan anti-criză. Să menţionăm aici că, conform datelor statistice, consumul privat a început să scadă încă la sfârşitul anului 2008. Adică cetăţenii fără studii economice superioare simţeau că o criză apare iminent la orizont, şi numai guvernul Moldovei nu vedea nici o criză în apropriere.
3. „Responsabilitatea socială corporativă” extremă. Originea resurselor financiare utilizate pentru restabilirea clădirilor devastate ale Parlamentului şi Preşedinţiei a fost mult timp necunoscută. Publicul a fost surprins să afle recent că Moldtelecom şi Banca de Economii sunt acei „filantropi” care au preferat să rămână incognito, deşi au demonstrat o responsabilitate socială corporativă ieşită din comun. Felul în care aceste companii au fost convinse să achite lucrările ridică mari semne de întrebare asupra separării politicului de economic în Republica Moldova şi demonstrează cât de plăpândă şi de politic ascultptoare este clasa de manageri ai companiilor de stat din această ţară.
4. „Vom emite în anul 2009 circa 48 mii de carduri bancare”. Aceasta a fost o declaraţie făcută în ianuarie 2009 de către managementul BC Investprivatbank SA. Din păcate, nu ştim câte carduri anume a reuşit banca să emită până în momentul în care i-a fost retrasă licenţa.
5. Patriotismul bancar. Băncile comerciale sunt cele care acoperă în ultimele câteva luni deficitul bugetului procurând valori mobiliare de stat. În condiţiile când statul oricum rămâne cel mai credibil debitor, dorinţa băncilor de a-şi proteja resursele poate fi înţeleasă. Dar este clar că o asemenea formă de finanţare a deficitului bugetar poate în general să lase fără sânge (citeşte lichidităţi) întregul organism economic. Varianta integrală a topului poate fi vizualizată AICI
|
|
LAST_UPDATED2 |